- fracţionáre
- s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. fracţionärii; pl. fracţionäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fracţionáre
Look at other dictionaries:
fracţionare — FRACŢIONÁRE, fracţionări, s.f. 1. Acţiunea de a fracţiona. 2. Separare a unor componenţi dintr un lichid sau dintr o substanţă gazoasă prin distilare fracţionată, cristalizare fracţionată etc. 3. Procedeu de construcţie a unei aeronave din… … Dicționar Român
fracţionar — FRACŢIONÁR, Ă, fracţionari, e, adj. (mat.) Care conţine o fracţie sau se compune din fracţii; care are forma unei fracţii. ♢ Număr fracţionar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [pr.: ţi o ] – Din fr.… … Dicționar Român
segmentare — SEGMENTÁRE, segmentări, s.f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele şi formează foiţele embrionare; segmentaţie. 2. (fon.) Operaţie de izolare a unui segment… … Dicționar Român
fracţionár — adj. m. (sil. ţi o ), pl. fracţionári; f. sg. fracţionárã, pl. fracţionáre … Romanian orthography
depentanizat — DEPENTANIZÁ vb. tr. a separa pentanul conţinut într un produs petrolier (prin fracţionare). (< fr. dépentaniser) Trimis de raduborza, 07.12.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… … Dicționar Român
despărţire — DESPĂRŢÍRE, despărţiri, s.f. Faptul de a (se) despărţi. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărţit; despărţit1. 2. Divorţ. 3. Diviziune, împărţire, segmentare. ♦ (concr.) Despărţitură.… … Dicționar Român
dezalcătuire — DEZALCĂTUÍRE s. v. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, îm părţire, scindare, separare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
impar — IMPÁR, Ă, impari, e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soţ. – Din lat. impar cf. fr. i m p a i r. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură … Dicționar Român
iraţional — IRAŢIONÁL, Ă, iraţionali, e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e raţional, care este fără judecată, neraţional; contrar raţiunii. 2. (mat.; în sintagmele) Număr iraţional = număr real care nu se poate reprezenta printr un… … Dicționar Român
